CORIDÓR, coridoare, s. n. Loc de trecere îngust (și lung), care leagă încăperile unei clădiri și din care se intră în camerele aceluiași apartament sau ale aceluiași etaj; culoar. ♦ Porțiune îngustă de spațiu de-a lungul compartimentelor unui vagon de cale ferată. ♦ Porțiune îngustă de teren care leagă două puncte. – Din fr. corridor, germ. Korridor. Vezi definitia »

PROROCITÓR, -OÁRE, prorocitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care prorocește. – Proroci + suf. -tor. Vezi definitia »

BIOMOTÓR s. n. aparat pentru respirație artificială. (< germ. Biomotor) Vezi definitia »

GRANIVÓR, -Ă, granivori, -e, adj., s. m. și f. (Pasăre) care se hrănește cu semințe. – Din fr. granivore. Vezi definitia »

SCÂRȚÂITÓR, -OÁRE, scârțâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care scârțâie, care produce un scârțâit¹; care se aude strident, care produce o senzație auditivă neplăcută; scârțâit². 2. S. f. Dispozitiv (rudimentar) de lemn prevăzut cu aripioare care, mișcate de vânt sau cu mâna, produc un zgomot strident și alungă păsările din semănături. 3. S. f. Hârâitoare. 4. S. f. Plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunzele înțepătoare și cu flori verzui; troscoțel (Polycnemum arvense). [Pr.: -țâ-i-. – Var.: scârțiitór, -oare adj.] – Scârțâi + suf. -tor. Vezi definitia »