MOLECÚLĂ s. f. cea mai mică parte dintr-o substanță, care are compoziția chimică și structura la fel cu a substanței respective. ♦ ~-gram = cantitatea unei substanțe măsurată în grame, egală cu greutatea ei moleculară; mol¹. (< fr. molécule, lat. molecula) Vezi definitia »

ESTRÓZĂ s.f. (Biol.) Boală parazitară a oilor și caprelor, produsă de larvele de estru, care se localizează în sinusuri, provocând amețeli. [Scris și oestroză. / < fr. oestrose]. Vezi definitia »

pîclă (-le), s. f. – 1. (Înv.) Mlaștină, băltoacă. – 2. Zăpușeală, zăduf. – 3. Ceață, negură. Sl. pĭklŭ „ceață, întunecime; iad” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 236; Conev 36), cf. bg. păklŭ, sb. paklo, rus., rut. peklo, mag. pokol. – Der. pîclos, adj. (cețos); împîclit, adj. (umezit, brumat); pîclisit, adj. (Mold., diabolic, infernal). Vezi definitia »

láșcă s.f. (reg.) tăiței. Vezi definitia »

BÚFĂ, bufe, s. f. Cută îndoită, fald la un obiect de îmbrăcăminte. – Cf. it. buffa. Vezi definitia »