Definita cuvantului divin
DIVÍN, -Ă adj. 1. Dumnezeiesc; de zeu, de la zei. ♦ Făcut pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios. 2. (Fig.) Minunat, splendid, încântător. [Cf. lat. divinus, fr. divin, it. divino].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu divin
SEMICRETÍN, -Ă adj. Deficient mintal; prost, prostălău. [Cf. it. semicretino]. Vezi definitia »
din francezul „mousse dáil” , spuma de usturoi. Vezi definitia »
Vin prost, obținut prin a doua sau chiar a treia stoarcere a boabelor de strugure și adaos de apă. Variantă: vinoi. Vezi definitia »
ASTATIN (după fr. {i}; {s} gr. astatos „instabil”) s. n. Element chimic radioactiv din familia halogenilor (At.; nr. at. 85, m. at. 210). A fost descoperit pe cale artificială în 1940 de D.R. Corson, K.R. Mackenzie și E. Segrè. Liniile spectrale ale elementului au fost identificate (1939) în produsele de dezintegrare ale radonului de H. Hulubei. Vezi definitia »
BURÍN s.n. Dăltiță de silex folosită la prelucrarea osului și lemnului. ♦ Stilet de gravat. [Cf. fr. burin, it. burino]. Vezi definitia »