Definita cuvantului astatin
ASTATIN (după fr. {i}; {s} gr. astatos „instabil”) s. n. Element chimic radioactiv din familia halogenilor (At.; nr. at. 85, m. at. 210). A fost descoperit pe cale artificială în 1940 de D.R. Corson, K.R. Mackenzie și E. Segrè. Liniile spectrale ale elementului au fost identificate (1939) în produsele de dezintegrare ale radonului de H. Hulubei.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu astatin
NÁNCHIN, nanchinuri, s. n. Țesătură de bumbac foarte deasă și rezistentă, întrebuințată la confecționarea dosului de perne. [Var.: nánghin s. n.]. – Din fr. nankin. Vezi definitia »
GRECO-LATÍN, -Ă adj. referitor deopotrivă la greci și latini. (< fr. gréco-latin) Vezi definitia »
ACTIN- v. actino-. Vezi definitia »
CRIPTOCRISTALÍN, -Ă adj. (Despre structura mineralelor și a rocilor) Care este fin cristalizată. [< fr. cryptocristallin]. Vezi definitia »
CAIN [kein], James (1892-1977), scriitor american. Romane polițiste („Poștașul sună întotdeauna de două ori”). Vezi definitia »