EXÍL, exiluri, s. n. 1. Pedeapsă aplicată în unele țări pentru delicte politice, constând în izgonirea unui cetățean din țara sau din localitatea în care trăiește; surghiun. ♦ Părăsirea, plecarea voluntară a cuiva din propria țară sau localitate, de obicei pentru a scăpa de o prigoană. 2. Situație în care se găsește o persoană exilată. [Pr.: eg-zil] – Din fr. exil, lat. exsilium. Vezi definitia »

IMPLACÁBIL, -Ă adj. De neînduplecat, neîmblânzit; neîndurat. [Cf. fr. implacable, it. implacabile, lat. implacabilis]. Vezi definitia »

MIRÁBIL, -Ă adj. extraordinar, minunat. (< lat. mirabilis, it. mirabile) Vezi definitia »

TANGÍBIL, -Ă, tangibili, -e, adj. Care se poate percepe prin atingere, care are un aspect concret; fig. real, evident. – Din fr. tangible. Vezi definitia »

PUTREFIÁBIL, -Ă adj. putrescibil. (< fr. putréfiable) Vezi definitia »