METÁL s.n. 1. Element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură și de electricitate, ductil și maleabil, de obicei solid la temperatura obișnuită. 2. Aliaj al unor metale (1). [Pl. -le, -luri. / cf. fr. métal, germ. Metall < lat. metallun]. Vezi definitia »

BIMETÁL s.n. 1. Produs obținut prin unirea mecanică a două metale. 2. Organ sensibil, compus din două vergele metalice diferite, sudate pe toată lungimea, servind pentru controlul temperaturilor. [Cf. germ. Bimetall, fr. bimétal]. Vezi definitia »

SEPULCRÁL, -Ă adj. 1. De mormânt, privitor la mormânt. 2. Ca de mort. [Cf. fr. sépulcral, lat. sepulcralis < sepulcrum – mormânt]. Vezi definitia »

AUSTRÁL, -Ă adj. Dinspre Polul Sud; sudic. [Pron. a-us-. / < fr. austral, cf. lat. australis]. Vezi definitia »

LILIÁL, -Ă adj. Alb ca crinul. [Pron. -li-al. / < fr. lilial]. Vezi definitia »