FRÍZĂ¹ s. f. 1. porțiune a antablamentului, între arhitravă și cornișă, decorată cu picturi, cărămizi smălțuite, mozaicuri sau basoreliefuri. 2. fâșie orizontală continuă, împodobită cu picturi sau sculpturi, la partea superioară a unui edificiu, deasupra tapetului unui perete, în jurul unui vas, sarcofag etc. ◊ chenar care încadrează o pardoseală de parchet. 3. ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși. (< fr. frise) Vezi definitia »

corhană², corháne, s.f. (reg.) copac rămuros și scorburos. Vezi definitia »

pitúșcă, pitúști, s.f. 1. (înv. și reg.) pâine mică; franzelă; franzeluță, chiflă, pituță, pitucă. 2. (reg.) ciupercuță comestibilă; pitărcuță. Vezi definitia »

ÁRCĂ s. f. (rar) corabie. (< it., lat. arca) Vezi definitia »

ÁRIPĂ, aripi, s. f. 1. Organ al păsărilor, al unor insecte și al unor mamifere, care servește la zbor. ◊ Expr. A căpăta (sau a prinde) aripi = a căpăta independență, curaj; a se ridica într-o muncă. ♦ Fig. Avânt, însuflețire. ♦ Fig. Ocrotire. 2. Organ exterior al peștilor, servind ca regulator al mișcărilor. 3. Prelungire membranoasă a fructelor și semințelor, folosită la răspândirea lor cu ajutorul vântului. 4. Nume dat unor obiecte, părți ale unor aparate etc. care au forma, funcția sau poziția aripilor (1). Aripa avionului. Aripa mașinii. ◊ Aripă zburătoare = aeronavă la care motoarele și comenzile sunt introduse în aripă. ♦ Velă suplimentară folosită la navigația cu vânt din pupă. 5. Parte a unei construcții care se prezintă ca o prelungire laterală. ♦ Fiecare dintre cele două ziduri de sprijin care pleacă de la portalul unui tunel și susțin taluzele tranșeei de acces. ♦ Capăt, margine, flanc al unei trupe dispuse în ordine de bătaie. ♦ (În unele jocuri sportive) Extremă (3). 6. Fig. Grupare extremă (dreaptă sau stângă) a unei organizații, a unui partid. 7. Compus: aripa-gâștei = fluture mic alb (Pterophorus pentadactylus). [Acc. și arípă] – Lat. alapa. Vezi definitia »