întórt (întoártă), adj. – 1. Strîmb, răsucit. – 2. Încăpățînat, îndărătnic. Lat. intortum, de la intorquĕre (Pușcariu 888; Tiktin; DAR), cf. întoarce. – Der. întortochia, vb. (a încurca; a face ocoluri) cu un suf. neclar care pare de origine expresivă (după Pușcariu 889; Pușcariu, Dacor., VII, 478 și DAR, din lat. *intorticŭlāre, ca fr. entortiller, sp. entortijar; după Tiktin, mai puțin probabil, de la var. puțin folosită întortoca, prin intermediul prez. întortochez); întortochetură, s. f. (labirint, ocoliș). Vezi definitia »

sport s. n. sg. (șc.) disciplina școlară „educație fizică”. Vezi definitia »

BIOTRANSPÓRT s. n. noțiune cuprinzând vehiculele puse în mișcare prin forța musculară a omului. (< bio- + transport) Vezi definitia »

INSÉRT, inserte, s. n. Inserție (1). ♦ Spec. Cadru fix sau scurtă scenă animată inclusă în acțiunea unui film. – Din engl., fr. insert, it. inserto. Vezi definitia »

CHART CEART/ s. n. reprezentare grafică a evoluției cursului și a cifrelor de afaceri ale unei acțiuni pe o perioadă dată. (< engl. chart) Vezi definitia »