hățáș (hățáșe), s. n. – Cărare, potecă. – Var. hățiș, hațiș, hataș, hățag. Origine incertă. Pare a fi formație expresivă, pe baza lui hăț, care exprimă ideea de „a pleca, a devia”, caz în care ar însemna „(drum) lateral” sau „scurtătură”. Totuși, sensul special de „hățiș”, s. n. (desiș, tufișuri), se potrivește doar în parte acestei ipoteze. Scriban propune germ. hetzen „a ațîța”, care nu pare mai probabil. După Moldovan 426, de la hat, „drum”, care nu apare cu acest sens; în afară de aceasta, der. de la hat nu îl au pe ț. – Der. hățaș, s. m. (Bucov., haiduc); hățoagă, s. f. 8cărare de animale, în pădure). Vezi definitia »

apáș (apáși), s. m. – Trib indian din Texas. Ca denumire dată bandiților din Paris, de la 1902. Fr. apache. Vezi definitia »

botúș (-și), s. m. – Încălțăminte, pantof. – Var. (Trans. de Nord) botiș, botușel, butușel. Mag. botos „papuci”, bg. botus „cutie”, „borcan”, din fr. botte (Miklosich, Etym. Wb., 20; Berneker 77; DAR; Dacor., V, 337). Vezi definitia »

MARTINÁȘ, martinași, s. m. Diminutiv al lui martin; pui de pescăruș. – Martin + suf. -aș. Vezi definitia »

peșchéș (peșchéșuri), s. n. – 1. Plocon, dar, cadou. – 2. Tribut datorat sultanului în chip de dar. – Mr. piskeșe, megl. pișcheș. Tc. (per.) peșkeș (Șeineanu, II, 292; Loebel 76; Roesler 601; Lokotsch 1663), cf. ngr. πεσϰέσι, alb. peškeš, bg., sb. piškeš. Vezi definitia »