OREÁDĂ s.f. (Mit.) Divinitate, nimfă a munților. [Pron. -re-a-. / < fr. oréade, cf. lat. oreas, gr. oreais < oros – munte]. Vezi definitia »

TROPOSFÉRĂ s.f. Strat inferior al atmosferei terestre, până la 10-11 km, în care se produc fenomenele meteorologice obișnuite. [< fr. troposphère, cf. gr. tropos – schimbare, sphaira – sferă]. Vezi definitia »

rujíță, rujíțe, s.f. (pop.) 1. măceș. 2. crăițe. 3. coroană pusă pe capul miresei. Vezi definitia »

-ÁZĂ I. suf. „enzimă”. II. elem. (med.) „stare”, „situație”, „condiție”. (< fr. -ase, cf. gr. -iasus) Vezi definitia »

iríță s. f. – 1. Varietate de grîu timpuriu. – 2. Cuscută, cuscuta-inului (Cuscuta europaea). – Var. ieriță. Sl. jarica, erica (Cihac, II, 149; Conev 47; Drăganu, Dacor., V, 328), cf. bg., slov., cr., rus. jarica, pol. jarzyca. Sensul al doilea este rezultat al unei confuzii cu iniță. Aceleiași rădăcini sl. îi aparține ghircă (var. hircă, ircă), s. f. (varietate de grîu timpuriu, Triticum durum), din sl. jarka, rus., rut. girka. Ariuș, adj. (timpuriu, se spune în Olt. și Banat despre anumite varietăți de mere), pe care Drăganu, Dacor., V, 328, îl derivă din sb. jaruch „timpuriu”, pare a fi suferit în fonetism influența mag. erös „tare”, de unde provine și iriș, adv. (Trans., mult, considerabil). Vezi definitia »