Definita cuvantului hăitaș
hăitáș, hăitáșe, s.n. (reg.) 1. vânătoare cu oameni mulți (gonaci) și cu câini. 2. banii primiți de pădurari pentru vitele aflate în locuri oprite. 3. zăgaz de apă; hait, baraj. 4. partea aplecată a acoperișului unei case. 5. gonaci, hăitar.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu hăitaș
stânáș, stânáși, s.m. (pop.) cioban care conduce o stână sau care are alte atribuții la stână; baci, stăpân, stânar, stânaci. Vezi definitia »
sufertaș (-șe), s. n. – Ansamblu de vase cu care se transportă mîncarea. – Var. sefertaș. Tc. sefer tasi, din arab. sefer „călătorie” și tas „ceașcă” (Șeineanu, II, 318; Lokotsch 1879), cf. tas. Vezi definitia »
biníș (biníșuri), s. n. – 1. (Înv.) Cavalcadă. – 2. Pelerină orientală, care la început se punea pentru a călări. – Var. beniș. Tc. biniș „cavalcadă” (Șeineanu, II, 52; Lokotsch 308); cf. bg. binišŭ. Cuvînt importat în sec. XVIII, azi înv. Der. săi sînt împrumuturi directe: binigiu, s. m. (rîndaș care se îngrijește de caii nărăvași), din tc. binici, cf. ngr. μπινιτζής, sb. bineğije; binișliu, s. m. (curtean), din tc. binișli. Vezi definitia »
NEGUSTORÁȘ, negustorași, s. m. Diminutiv al lui negustor. – Negustor + suf. -aș. Vezi definitia »
peșcheș, peșcheșuri s. n. (pop.) 1. plocon, dar, cadou. 2. mită. Vezi definitia »