PUNCȚIONÁ vb. I. tr. A face puncții. [Pron. -ți-o-. / < fr. ponctionner]. Vezi definitia »

AMUȘINÁ, amúșin, vb. I. Tranz. și intranz. A adulmeca, a mușina, a mirosi (și fig.). Vezi definitia »

ANNAPURNA, numele a patru vîrfuri din masivul Himalaya (Nepal); A. I (8.087 m), despărțit de Dhaulagiri prin valea Kali Gandak; a fost escaladat în 1950 de expediția franceză a lui M. Herzog și L. Lachenal; primul vf. de peste 8.000 m cucerit de om. A. II (7.937 m), cucerit în 1960. A. III (7.577), cucerit în 1961. A. IV (7.524 m), cucerit în 1955. Vezi definitia »

tușiná (-néz, -át), vb. – 1. A tunde. – 2. A tunde oile. Lat. tonsĭōnem „tunsoare”, prin intermediul vb. *tonsĭonāre (Densusianu, Rom., XXXIII, 287; cf. Koerting 9590; Candrea), sau al unui urmaș rom. tușină „tunsoare, lamă tunsă”, cuvînt puțin atestat de Pușcariu 1783; Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 328; Lacea, Dacor., II, 626; REW 8783), cf. sard. tosone, fr. toison. – Der. tușinat, adj. (tuns; tăiat); tușinătură, s. f. (canură, partea mai scurtă a lînii). Vezi definitia »

HIDROGENÁ, hidrogenez, vb. I. Tranz. A introduce hidrogen în molecula unei combinații chimice. – Din fr. hydrogéner. Vezi definitia »