TROMPÉTĂ s.f. Instrument muzical de suflat format dintr-un tub de alamă îndoit de două ori și terminat cu un pavilion larg; trâmbiță, goarnă. [< fr. trompette, engl. trompet]. Vezi definitia »

CÂRLIGIOÁRĂ, cârligioare, s. f. (Bot.; reg.) Iarbă-roșie (Bidens cernuus). Cârlig + suf. -ioară Vezi definitia »

CIOCNEÁLĂ, ciocneli, s. f. Ciocnire; ciocnet. – Ciocni + suf. -eală. Vezi definitia »

GUȘULÍȚĂ, gușulițe, s. f. Diminutiv al lui gușă. – Gușă + suf. -uliță. Vezi definitia »

MANCOLÍSTĂ, mancoliste, s. f. Listă pe care un filatelist o trimite partenerului de schimb, cuprinzând mărcile poștale care îi lipsesc din colecție. – Din fr. mancoliste. Vezi definitia »