DIAFÓRĂ s.f. Reluare a unui cuvânt, modificându-i ușor accepția. [Pron. di-a-. / < germ. Diaphora, cf. gr. diaphora – deosebire, diversificare]. Vezi definitia »

LIGATÚRĂ s. f. 1. legare cu un fir de ață ori de catgut a unui vas sangvin sau organ tubular; firul însuși. 2. (poligr.) semn grafic care conține mai multe litere; logotip. 3. (în notația muzicală vocală) grup de note legate printr-o linie care se referă la o singură silabă. (< fr. ligature, lat. ligatura) Vezi definitia »

COCẤLCĂ s. f. Persoană robustă. (din cocal) Vezi definitia »

ARSÚRĂ, arsuri, s. f. 1. Faptul de a arde; faptul de a produce o senzație dureroasă, usturătoare. 2. Rană produsă cuiva de foc, de căldură, de un agent chimic etc.; senzație usturătoare pricinuită de o boală, de sete etc. ♦ Parte a unui obiect atinsă sau stricată de acțiunea focului sau a unei substanțe corosive; stricăciune produsă pe un obiect de acțiunea focului sau a unei substanțe corosive. 3. Loc unde a ars o pădure. 4. Strat de oxid produs pe suprafața unei piese metalice în timpul laminării la cald, al forjării sau al tratamentului termic. – Lat. arsura. Vezi definitia »

ȘAMÓTĂ s. f. 1. material prin măcinarea argilei arse, la fabricarea produselor refractare. 2. produs refractar din șamotă (1). (< germ. Schamotte, fr. chamotte) Vezi definitia »