caráș (-și), s. m. – Caracudă (Carassius vulgarius). Rus. karasi, rut., pol., sb., cr. karaš (Miklosich, Fremdw., 96; Cihac, II, 40; Sanzewitsch 199), din germ. Karausche. – Der. cărășel, s. m. (dans tipic moldovenesc). Vezi definitia »

gugúș, gugúși, s.m. (reg.) 1. turturică. 2. (fig.) om prost. Vezi definitia »

BĂIETĂNÁȘ, băietănași, s. m. Diminutiv al lui băietan. [Var.: băitănáș s. m.] – Băietan + suf.-aș. Vezi definitia »

baș s. m. – 1. Capăt, extremitate. – 2. Căpetenie, conducător. Tc. baș (Șeineanu, II, 39; Lokotsch 260). Înv., astăzi nefolosit ca un cuvînt independent. Intră în compunerea unui număr de funcții și îndeletniciri de origine orientală, pentru a desemna căpetenia breslei sau pe cel dintîi din categoria lui: baș-beșleagă, șef de poliție; baș-ciohodar, cămăraș etc. Vezi definitia »

BARÍȘ s.n. 1. Broboadă subțire și ușoară; maramă, testemel, tulpan. 2. Stofă fină de lână. [Pl. -șe, var. barej, bareș, bariz s.n. / < fr. barège, cf. Barèges – localitate în Pirinei]. Vezi definitia »