Definita cuvantului drezină
DREZÍNĂ s.f. Vehicul, de obicei deschis, care servește mai ales la transporturi ușoare pe o linie ferată. [< fr. draisine].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu drezină
PERIOÁDĂ s.f. 1. Interval de timp în cursul căruia se desfășoară anumite fenomene sau evenimente; fază, epocă. ♦ Interval de timp în care se efectuează o operație sau în care se produce un fenomen dintr-un ciclu și care se repetă la fiecare ciclu. ♦ Subdiviziune cronologică de al doilea ordin a timpurilor geologice. 2. Frază amplă și complexă sau reunire de mai multe fraze care formează un ansamblu armonios și unitar. 3. Frază muzicală compusă în așa fel încât totalitatea părților ei să prezinte un sens anumit. 4. (Chim.) Șir orizontal în tabloul periodic al elementelor. 5. (Mat.) Cel mai mic număr adăugat argumentului unei funcții numerice care nu schimbă valoarea funcției. ♦ Grup de cifre care se repetă indefinit într-o fracție zecimală. [Pron. -ri-oa-, var. period s.n. / cf. fr. période, lat. periodus, gr. periodos – circuit < peri – împrejur, hodos – cale]. Vezi definitia »
HEMOGLOBÍNĂ s. f. pigment protidic roșu din sânge, având rolul de a răspândi în corp oxigenul inspirat. (< fr. hémoglobine) Vezi definitia »
ENIGMÍSTICĂ s.f. – V. enigmistic (1) [DEX'98] Vezi definitia »
GRUPĂ s. f. 1. Mic colectiv de oameni subordonați unor forme organizatorice mai largi. â�� (mil.) cea mai micĂ� subunitate de instrucție și luptĂ�. â�� unitate administrativĂ� dintrâ��o întreprindere sau instituție, bazatĂ� pe specializare, pe diviziunea muncii. 2. Subdiviziune în științele naturii, din elemente care prezintĂ� caractere comune. â�� (chim.) fiecare dintre cele nouĂ� subîmpĂ�rțiri ale sistemului periodic, cuprinzând elemente cu proprietĂ�ți asemĂ�nĂ�toare. o ~ sangvinĂ� = fiecare dintre cele patru categorii în care se poate clasifica sângele, dupĂ� însușirile antigenice condiționate genetic. 3. Subdiviziune în cadrul sistemului morfologic cuprinzând elemente cu trĂ�sĂ�turi comune. 4. Totalitatea depozitelor sedimentare formate în timpul unei ere geologice. -Din fr. Groupe Vezi definitia »
CÓBILIȚĂ, cobilițe, s. f. Bucată de lemn curbată, cu toarte, cârlige sau crestături la cele două capete, care se poartă pe umeri și servește la transportarea găleților, a cofelor, a coșurilor etc. ◊ Compus: Cobilița-Ciobanului = numele popular al constelației Lebedei. – Din bg., scr. kobilica. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z