TAVÉRNĂ, taverne, s. f. Cârciumă sărăcăcioasă, murdară și întunecoasă (instalată de obicei la subsol). – Din fr. taverne. Vezi definitia »

FRÁUDĂ s. f. act de rea-credință cu scop de profit, prin provocarea unei pagube; hoție. ◊ sumă sustrasă. (< fr. fraude, lat. fraus, -dis) Vezi definitia »

romaníță (romaníțe), s. f. – 1. Mușețel (Matricaria chamomilla). – 2. Crizantemă de cîmp (Anthemis arvensis). – 3. Mușețel-prost (Anthemis cotula). – Var. romăniță, romoniță. De la roman „romaniță puturoasă, crizantemă” (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 318), cf. sb. ramenka „mușețel”, sb. ramenek, rut. romanecĭ „crizantemă”, rus. romannik „vetrice”. Vezi definitia »

SCÓTĂ s. f. (mar.) parâmă cu care se fixează colțul de jos al unei vele. (< it. scotta) Vezi definitia »

TENDOSINOVÍTĂ s. f. tenosinovită. (< germ. Tendosynovitis) Vezi definitia »