Definita cuvantului duoden
DUODÉN s.n. (Anat.) Prima parte a intestinului subțire. [Pron. du-o-. / < fr. duodénum, cf. lat. duodenum].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu duoden
GRÁBEN s. n. compartiment al scoarței terestre scufundat, mărginit de falii. (< germ. Graben, fr. graben) Vezi definitia »
TÚNGSTEN s.m. Metal dur, greu, de culoare cenușie, întrebuințat la fabricarea filamentelor pentru becuri electrice și a oțelurilor speciale. V. wolfram. [< fr. tungstène, cf. sued. tungsten]. Vezi definitia »
ambigen,-a,ambigeni.-e,adj.[Gram;rar,in sintagmele]Genul ambigen[si substantivat,n]=genul neutru.Substantiv ambingen=substantiv neutru,-Din lat,ambingenus„corcit”. Vezi definitia »
ROENTGEN1 s. m. elem. röntgen1. () Vezi definitia »
RNnEEN jr39ug7djalfgpitg94gbvm Vezi definitia »