Definita cuvantului dur
DUR, -Ă adj. 1. Tare, solid; greu de străpuns, de zgâriat. ◊ (Fon.) Consoană dură = consoană care nu are nici un element palatal în articulația ei. 2. (Despre ape) Bogat în săruri, cu mare proporție de săruri. 3. (Fig.) Aspru; crud, neomenos. [< fr. dur, it. duro, lat. durus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu dur
NEUR- v. neuro-. Vezi definitia »
LIÚR s. n. (Reg.) Vin slab (amestecat cu apă); poșircă. – Din ucr. ljura. Vezi definitia »
PLESIOZÁUR s.m. Reptilă marină fosilă din era mezozoică, cu gâtul lung și cu membrele în formă de vâsle. [Pron. -si-o-. / < fr. plésiosaure, cf. lat. plesiosaurus < gr. plesios – aproape, sauros – șopârlă]. Vezi definitia »
șpur1, șpuri, s.m. (reg.) 1. copil nelegitim. 2. (la pl.) copileți de porumb. 3. vlăstar de pe crengile merilor fără rod. Vezi definitia »
SEMIDÚR, -Ă adj. (anat.) țesut ~ = țesut cu o duritate medie. (< semi- + dur) Vezi definitia »