alungá (alúng, alungát), vb. – A îndepărta, a goni, a speria. Lat. allŏngāre (Pușcariu 71; Candrea-Dens., 1024; REW 1853; DAR); cf. it. allongare, cat. alunyar(se) și lat. elongare › fr. éloigner. DAR și REW consideră că este posibilă der. directă din ēlŏngāre. Cf. lung. – Der. alungat, adj. (îndepărtat, prigonit); alungător, adj. (care alungă; prigonitor). Vezi definitia »

AUTONEGÁ vb. I. refl. A se nega pe sine însuși. [Et. incertă]. Vezi definitia »

șpránga s.f. art. (în expr.) a da șpranga = a risipi fără chibzuială. Vezi definitia »

MONOLOGÁ vb. I. intr. A vorbi de unul singur. [Cf. fr. monologuer]. Vezi definitia »

OMÉGA s. m. sg. Numele ultimei litere a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului o. – Din ngr. o méga. Vezi definitia »