OBNUBILÁȚIE s.f. (Med.) Obnubilare. ♦ Întunecare, slăbire a vederii; (p. ext.) slăbire a memoriei, diminuare a inteligenței. [Gen. -iei, var. obnubilațiune s.f. / cf. fr. obnubilation, lat. obnubilare – a acoperi cu un nor]. Vezi definitia »

ODONTECTOMIE = Extractia unui dinte inclus partial sau total Vezi definitia »

ASTROBIOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul vieții din alte planete. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. astrobiologie. Vezi definitia »

SELFINDÚCȚIE s.f. (Fiz.) Fenomenul de producere a unei forțe electromotoare într-un circuit datorită câmpului magnetic al curentului electric variabil care trece prin circuitul indus; inducție proprie; autoinducție. [Gen. -iei. / < fr., engl. self-induction]. Vezi definitia »

ECOGRAFÍE¹ s. f. 1. metodă de apreciere a densității țesuturilor cu ajutorul ecoului reflectat de vibrațiile ultrasonore; ultrasonografie. 2. impulsie morbidă, la unii alienați, de a repeta de mai multe ori unele cuvinte scrise. (< fr. échogramine, engl. echogram) Vezi definitia »