pănúră (pănúri), s. f. – Aba, dimie. Lat. paenŭla „mantie”, din gr. φαινόλης (Scriban). Der. din lat. *pannŭla, dim. al lui pannus (Pușcariu 1255; Tiktin) sau din lat. pinnŭla „pană mică” (Candrea-Dens., 1317), pare mai puțin probabilă, cf. Graur, BL, V, 108 și REW 6514. Vezi definitia »

PANCREATÍNĂ s. f. substanță din pancreasul animalelor, medicament în tratamentul tulburărilor intestinale. (< fr. pancréatine) Vezi definitia »

DUCÉSĂ s.f. Soția unui duce. [Cf. it. duchessa, fr. duchesse]. Vezi definitia »

ZIARÍSTICĂ s.f., (v. ziaristic (2)) (sil. zi-a-), g.-d. art. ziarísticii Vezi definitia »

PÁUZĂ s. f. 1. întrerupere momentană a unei acțiuni. ◊ reacție (2). ◊ antract. 2. semn convențional care indică o întrerupere pe o durată determinată a frazei muzicale. 3. semn de punctuație (-) pentru a arăta o oprire în lectură. 4. timpul de oprire cerut de respirație la recitarea versurilor. (< lat. pausa, fr. pause, germ. Pause) Vezi definitia »