ȘOPRÚȚ, șopruțuri, s. n. Diminutiv al lui șopru. [Pl. și: șopruțe] – Șopru + suf. -uț. Vezi definitia »

puț (púțuri), s. n. – Fîntînă. – Mr. puț, istr. put. Lat. pŭteus (Pușcariu 1415; Candrea-Dens., 1490; REW 6877), cf. it. pozzo (sard. puzzu), prov. pous, fr. puits, cat. pou, sp. pozo, port. poço, alb. pus (Philippide, II, 652). – Der. puțar, s. m. (fîntînar; muncitor la o sondă de țiței), pe care REW 6873 îl derivă direct din lat. putearius. Vezi definitia »

NODULÉȚ, nodulețe, s. n. Diminutiv al lui nod. – Nod + suf. -uleț. Vezi definitia »

MOLCĂÚȚ, -Ă, molcăuți, -e, adj. (Reg.) Neted, mătăsos, fin. – Din molc[uț] + suf. -ăuț. Vezi definitia »

POPONDÉȚ, popondețe, s. n. Sperietoare de păsări; momâie. – Din popând[ău] + suf. -eț. Vezi definitia »