burețar, burețari s. m. (intl.) 1. individ situat pe o treaptă socială superioară aceleia boschetarilor; vagabond îmbrăcat mai îngrijit, care execută munci în interesul personal al anumitor persoane, obținînd în schimb protecție și mijloace de subzistență. 2. arab. Vezi definitia »

VENTRICULÁR, -Ă adj. Referitor la ventricul, al ventriculelor. [Cf. fr. ventriculaire]. Vezi definitia »

ANUÁR s. n. publicație periodică conținând date statistice asupra unei întreprinderi, instituții etc. ◊ publicație anuală a unei instituții științifice. (< fr. annuaire) Vezi definitia »

TIMÁR s.n. (mai ales la pl.) Lot de pământ conferit temporar în evul mediu, în Imperiul Otoman, oștenilor obligați a se întoarce sub arme la prima chemare. [Pl. -uri. / < fr. timares]. Vezi definitia »

CONȘCOLÁR s. m. elev considerat în raport cu alții din aceeași școală. (după fr. condisciple) Vezi definitia »