várză (vérze), s. f. – 1. (Înv.) Verdeață, zarzavat. – 2. Plantă leguminoasă din familia cruciferelor. – 3. (Arg.) Tutun. – Mr. vearză „verdeață”, verza „varză”, megl. vęrdză, istr. vęrzę. Lat. *vĭrdia, în loc de vĭrĭdia (Diez, I, 442; Koerting 10216; Șeineanu, Semasiol., 198; Pușcariu 1863; REW 9367), cf. it. sverza (mil., ven. verza, calabr. verdza), sp. berza, port. verça. Der. vărzare (mr. virdzare), s. f. (Mold., plăcintă cu varză și ceapă), pe care Pascu, I, 183, îl crede der. de la un lat. *vĭrdiaria; vărzui, vb. (a agita, a rupe, a distruge; a furnica, a mișuna), în Olt. și Trans., pentru al cărui semantism cf. foaie „frunză” › a foi „a mișuna”; spală-varză, s. f. (poltron, laș, fricos). – Din rom. pare să provină sb. vrza, vrzina (Candrea, Elementele, 406). Vezi definitia »

MEGACARIOCITÓZĂ s. f. abundență excesivă, în măduva osoasă, a megacariocitelor. (< fr. mégacaryocytose) Vezi definitia »

ANEURÓZĂ s.f. Aneurie. [< fr. aneurose]. Vezi definitia »

zguduitúră (-du-i-) s. f., g.-d. art. zguduitúrii; pl. zguduíturi Vezi definitia »

CONDRIOCHINÉZĂ s. f. proces de diviziune a mitocondriilor în cursul mitozei și meiozei. (< fr. chondriocinèse) Vezi definitia »