șopîrlă (-le), s. f. – Năpîrcă (Lacerta muralis). Creație expresivă, cf. năpîrcă și șopîrcăi. În acord cu rădăcina expresivă șop, pare să indice ideea de mișcare tăcută sau care abia se aude. În general se admite că este cuvînt identic cu alb. šapi „șopîrlă” (Cihac, II, 720; Meyer 399, Tiktin; Schuchardt, ZRPh., XXVII, 612; Weigand, BA, III, 111; Philippide, II, 735; Rosetti, II, 123), care se presupune că provine din gr. σήψ sau, după Weigand, din lat. *sepinula; dar aceste explicații sînt insuficiente. Der. directă din gr. σήψ (Diculescu, Elemente, 487) este improbabilă. Der. sopîrla(r)iță, s. f. (anghină difterică, difterie; plante, Veronica orchidea, Parnassia palustris, Brunella vulgaris); șopîrlar, s. m. (egretă, Buteo vulgaris); sopîrliță, s. f. (plante, Veronica Bachofeni, V. chamaedrys, V. teucrium, Parnassia palustris, Polygala vulgaris). Din rom. provine bg. šopărlă (Capidan, Raporturile, 218). Vezi definitia »

DICHISEÁLĂ, dichiseli, s. f. (Pop. și fam.) Dichisire. – Dichisi + suf. -eală. Vezi definitia »

SCOLIÓZĂ, scolioze, s. f. Boală care constă în deviația laterală a coloanei vertebrale, mai ales în regiunea dorsală, din cauza slăbirii ligamentelor vertebrelor sau a îmbolnăvirii vertebrelor. [Pr.: -li-o-] – Din fr. scoliose. Vezi definitia »

lighioánă (lighioáne), s. f. – Bestie, animal, dihanie. – Var. lighioaie. Deformare populară a lui leghion, s. n. (înv., legiune), din ngr. λεγεών (Tiktin; Candrea), parțial prin intermediul sl. legeonŭ. Pl. leghioae „legiuni” există încă de la Dosoftei (sec. XVII); de la el s-a format sing. regresiv reprezentat de var. Alte explicații sînt fantastice: din ngr. ἄλογα εϊνα „vietăți mici” (Cihac, II, 669) sau în loc de *lighian ‹ libian (Bogrea, Dacor., IV, 828). Semantismul se explică prin înțelesul intermediar de „demon”, plecînd de la expresia leghioane de draci, frecventă în literatura religioasă. Vezi definitia »

RÚTĂ s.f. Drum, traseu. ♦ Via, direcție. [< fr. route]. Vezi definitia »