PIRÓGĂ, pirogi, s. f. Ambarcație rudimentară, lungă și îngustă, cu vâsle sau cu pânze, construită prin scobirea sau cioplirea unui trunchi de copac ori confecționată din piei cusute, folosită de anumite populații din Africa, India, din insulele din sud-estul Asiei și din Oceanul Pacific. – Din fr. pirogue. Vezi definitia »

CÓMĂ¹, come, s. f. Pierdere totală prelungită a cunoștinței, a sensibilității și motricității, asemănătoare cu un somn adânc, provocată de o ruptură a vaselor creierului, de diabet, de uremie sau de alte boli. ♦ (Impr.) Agonie. ◊ (Arg., loc. adj. și adv.) De comă = extraordinar, nemaipomenit. – Din fr. coma. Vezi definitia »

ECTOPLÁSMĂ s.f. 1. (Biol.) Strat superficial al protoplasmei celulare; hialoplasmă. 2. Substanță spirituală pe care spiritiștii pretind că o emană mediile în timpul transei; teleplasmă. [< fr. ectoplasme, cf. gr. ektos – în afară, plasma – formație]. Vezi definitia »

poívă², poíve, s.f. (reg.) 1. pânză impermeabilă pentru acoperit mașini, căruțe etc.; prelată, foaie de cort. 2. (în sintagma) poivă lucitoare = mușama. 3. (în forma ponvă) împletitură de nuiele care se pune pe fundul carului ca să nu curgă cerealele. Vezi definitia »

ÍDRĂ s.f. v. hidră. Vezi definitia »