Definita cuvantului organogen
ORGANOGÉN, -Ă, organogeni, -e, adj. 1. (Despre elemente chimice) Care intră în compoziția substanțelor organice din structura animalelor și a vegetalelor. 2. (Despre minerale, roci, minereuri, formații geologice) Care constă din resturi sau urme de organisme animale ori vegetale; care s-a format sub acțiunea organismelor. – Din fr. organogène.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu organogen
GÉRMEN, germeni, s. m. 1. Corpuscul sau sămânță care, puse în condiții favorabile, se dezvoltă și dau naștere unei ființe vii; oul fecundat; embrionul plantei. ◊ Loc. adj. și adv. în germen(e) = (care se află) într-un stadiu inițial, înainte de a se dezvolta. ♦ Microb. 2. Fig. Principiu, element, cauză din care se dezvoltă ceva. [Var.: gérmene s. m.] – Din lat. germen. Vezi definitia »
AMFICARPOGÉN, -Ă adj. care produce fructe pe sol, dar cu maturație subterană. (< fr. amphicarpogène) Vezi definitia »
FUMIGÉN, -Ă adj. care produce fum sau ceață artificială. ♦ lumânare ~ă = tub care conține o substanță fumigenă, folosită la camuflarea obiectivelor militare. (< fr. fumigène) Vezi definitia »
HTONOGÉN, -Ă adj. (despre agenți patogeni) care trăiește în sol, de unde atacă diferite plante. (< fr. chtonogène) Vezi definitia »
CARCINOGÉN, -Ă adj., s. n. (substanță) care produce carcinom. (< fr. carcinogène) Vezi definitia »