gen de futare cu mingea Vezi definitia »

TERÉN, terenuri, s. n. 1. Întindere de pământ delimitată (considerată după relieful sau după situarea sa în spațiu). ◊ Expr. A sonda (sau a pipăi, a tatona) terenul = a observa cu atenție situația, împrejurările, înainte de a întreprinde ceva; a se informa. A câștiga teren = a progresa puțin într-o acțiune; a-și consolida poziția. A părăsi terenul = a se da bătut, a ceda. A pierde teren = a pierde șansele de succes. ♦ Solul privit din punct de vedere geologic, geografic etc. Terenuri paleozoice. ♦ Loc, regiune. 2. Fig. Domeniu de activitate, de preocupări. ◊ Loc. adv. Pe teren = la fața locului; la locul de producție. 3. (Urmat de determinări care arată destinația) Spațiu special amenajat într-un anumit scop. Teren de sport. – Din fr. terrain. Vezi definitia »

GREISEN [GRÁI-ZĂN] s. n. rocă granuloasă, din cuarț și mică, formată prin transformarea granitului sub acțiunea soluțiilor magmatice reziduale. (< germ. Greisen) Vezi definitia »

BENZÉN, benzeni, s. m. Hidrocarbură lichidă, incoloră, obținută din gudroanele cărbunilor de pământ sau din petrol, folosită ca decolorant, ca materie primă la fabricarea unor compuși organici etc. – Fr. benzène. Vezi definitia »

AUTOEXÁMEN s. n. examen al propriei persoane. (după engl. self-examination) Vezi definitia »