INSTRUMENTÁȚIE s. f. 1. repartizare a sonorităților unei compoziții orchestrale pe diferite instrumente; orchestrație. 2. ramură a muzicii care studiază posibilitățile tehnice și expresive ale instrumentelor muzicale. 3. ansamblu de instrumente sau de aparate care echipează o instalație (de rafinare). (< fr. instrumentation) Vezi definitia »

PROFILAXÍE, profilaxii, s. f. Ansamblul măsurilor medico-sanitare care se iau pentru prevenirea apariției și a răspândirii bolilor. ♦ Ramură a medicinei care se ocupă cu studierea și aplicarea măsurilor profilactice. – Din fr. prophylaxie. Vezi definitia »

MINIBUTÉLIE s.f. Butelie de dimensiuni reduse. [< mini- + butelie]. Vezi definitia »

ACRONÍE s. f. lipsă de concordanță între timpul real al evenimentelor și cronologia ideală a narării lor. (< acron/ic/ + -ie) Vezi definitia »

MECANOTERAPÍE s. f. tratament al unor boli prin mobilizarea articulațiilor, a mușchilor cu ajutorul a diferite instalații mecanice. (< fr. mécanothérapie) Vezi definitia »