cupí, cupésc, vb. IV (reg.) 1. a coase cu împunzături rare, strângând ața; a (se) strânge, a (se) încreți. 2. a încolți, a strâmtora (pe cineva). Vezi definitia »

cimpí, cimpésc, vb. IV refl. (pop.; despre oameni și animale) a se strânge ghemuindu-se, a se chirci, a se stârci, a se ghemui. Vezi definitia »

ocropí, ocropésc, vb. IV (înv.) a uda, a stropi. Vezi definitia »

CIRIPÍ, ciripesc, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsărele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice. ♦ Fig. (Despre femei) A vorbi cu voce subțire și melodioasă. ♦ Tranz. (Arg.) A vorbi, a spune ceva; a face destăinuiri, a divulga ceva. – Din cirip. Vezi definitia »

RĂSPOPÍ, răspopesc, vb. IV. Tranz. A lua cuiva calitatea de preot; a caterisi. – Răs- + popi. Vezi definitia »