NEFONDÁRE s. f. v. NETEMEINICIE. Lipsă de temeinicie; spec. viciu al unei hotărâri date de un organ de jurisdicție, care constă fie în greșita sau incompleta stabilire a faptelor, fie în lipsa de motivare, fie într-o motivare contradictorie sau în nefondarea ei pe un articol de lege. [DEX '98] Vezi definitia »

AMBUTISÁRE s. f. Acțiunea de a ambutisa. – V. ambutisa. Vezi definitia »

BÂRNUÍRE, bârnuiri, s. f. v. BÂRNUI. – [DLRM] Vezi definitia »

zgâriére (-ri-e-) s. f. g.-d. art. zgâriérii; pl. zgâriéri Vezi definitia »

proclețíre s.f. (înv.) anatemizare, afurisire, condamnare. Vezi definitia »