Definita cuvantului efor
ÉFOR s.m. 1. (Ant.) Nume dat în Sparta fiecăruia dintre cei cinci demnitari aleși, care aveau largi puteri de control, fiind instituiți ca o contrabalansare a puterii regale. 2. Membru în conducerea unei eforii. [< éphore, gr. ephoros < ephoran – a supraveghea].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu efor
NEEDIFICATÓR, -OÁRE, needificatori,-oare, adj. Care nu edifică (2); neclar. – Ne- + edificator. Vezi definitia »
EXECUTÓR, -OÁRE, executori, -oare, adj. Executant. ◊ (Substantivat) Executor testamentar = persoană însărcinată să aducă la îndeplinire dispozițiile din testamentul cuiva. Executor judecătoresc = funcționar însărcinat cu îndeplinirea unor acte de procedură și cu executarea unor hotărâri judecătorești. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuteur, lat. executor, -oris. Vezi definitia »
AMBUTISÓR, -OÁRE s.m. și f. Muncitor care lucrează la ambutisare. [Cf. fr. emboutisseur]. Vezi definitia »
BEȚIȘÓR, bețișoare, s. n. Diminutiv al lui băț. Vezi definitia »
SMREDUITÓR, -OÁRE, smreduitori, -oare, adj. (Înv.) Care molipsește, care contaminează. [Pr.: -du-i-] – Smredui + suf. -tor. Vezi definitia »