Definita cuvantului hropsi
hropsí, hropsésc, vb. IV (reg.) 1. a speria pe cineva cu vorba. 2. a vorbi tare și mânios, a vorbi răstit. 3. a întreba. 4. (refl.) a se stropși (la cineva).
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu hropsi
CVÁSI adj. invar., adv. (Livr.; precedă adjective și substantive) Pe jumătate; aproximativ, cam; aproape. – Din lat., fr. quasi. Vezi definitia »
HONIPSÍ, honipsesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A mistui. ◊ Expr. A nu putea honipsi pe cineva = a nu simpatiza, a nu putea suferi pe cineva. – Din ngr. hónevsa, -psa (aor. lui honévo). Vezi definitia »
mirosí (mirós, mirosít), vb. – 1. A exala miros. – 2. A percepe mirosul. – 3. A adulmeca. – Var. amirosi, (a)mirosesc. Megl. mirises, mirisiri. Ngr. μυρώνω, aorist ἐμύρωσα „a parfuma” (Graur, BL, IV, 102; Pușcariu, Lr., 260), cf. v sb. mirisati (Vasmer, Gr., 99), bg. mirisati, mirosati (sec. XVII). Der. din sl. (Tiktin; Candrea) nu e o ipoteză necesară. Completat de amirosi, este un cuvînt de uz general (ALR, I, 77). – Cf. mir. Der. miros, s. n. (odor, parfum; olfacție), postverbal, sau direct din ngr. μύρωσις „ungere” (Roesler 573; Murnu 37); miroseală, s. f. (înv., mir; odor, parfum); mirosenie, s. f. (înv., mir; înv., parfum); miroseață, s. f. (parfum); mirositor, adj. (parfumat, odorant). Vezi definitia »
discolefsí (-sésc, -ít), vb. – A pune piedici, a împiedica. Ngr. δυσϰολεύεσθαι (Tiktin; Gáldi 173). Sec. XVIII, înv. – Der. discolie, s. f. (dificultate, impediment), din ngr. δυσϰολία. Vezi definitia »
proxenisí, proxenisésc, vb. IV (înv.) a pricinui, a cauza, a produce. Vezi definitia »