METALOCERÁMICĂ s.f. Ramură a metalurgiei care se ocupă cu fabricarea pulberilor metalice folosite la fabricarea diferitelor obiecte. [Gen. -cii. / < fr. métallocéramique, cf. germ. Metallkeramik]. Vezi definitia »

ȘTEOÁLFĂ, șteoalfe, s. f. (Arg.) Calificativ injurios dat unei femei de moravuri ușoare. Vezi definitia »

MORÁLĂ s. f. 1. ansamblul ideilor, concepțiilor, convingerilor privind normele de conviețuire și de comportare a oamenilor în raporturile dintre ei și față de societate. 2. etică. 3. parte a unei fabule care conține o învățătură; concluzie moralizatoare dintr-o scriere literară. 4. (fam.) mustrare, dojană. (< fr. morale) Vezi definitia »

HOMOMORFÓZĂ s. f. 1. uniformitate morfogenetică. 2. regenerare a unui organ în forma inițială. (< fr. homomorphose) Vezi definitia »

MINIATURÍSTICĂ s. f. Artă de a executa miniaturi. ♦ Studiul miniaturilor din manuscrisele vechi. [Pr.:-ni-a-] – Miniatură + suf. -istică. Vezi definitia »