ÁNCORĂ s.f. 1. Piesă grea metalică, cu brațe în formă de cârlige ascuțite, care se lasă la fundul apei pentru a fixa o navă. ◊ A arunca ancora = a ancora; a ridica ancora = a pleca la drum cu o navă. 2. Cablu care întărește anumiți stâlpi, construcții înalte etc. ♦ Piesă de oțel care întărește legătura dintre elementele unei construcții. [< lat. ancora, cf. it. ancora]. Vezi definitia »

a o face fiartă expr. a face o gafă, a face o mare greșeală / prostie. Vezi definitia »

BANDCERÁMICĂ s. f. Ceramică neolitică din Europa, caracterizată prin decorul din benzi incizate, excizate sau pictate. (<germ. Bandkeramik) Vezi definitia »

NURÍȚĂ, nurițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui nur. – Nur + suf. -iță. Vezi definitia »

DIAPORÁMĂ s.f. Montaj fotografic sonorizat, în cadrul căruia sunt proiectate cu acompaniament muzical o suită de diapozitive. [Et. incertă]. Vezi definitia »