ORBÍT, -Ă, orbiți, -te, adj. 1. Lipsit de vedere, cu vederea slăbită. 2. Fig. Cu mintea întunecată (de furie, de durere etc.), fără discernământ, scos din minți, înnebunit, zăpăcit. ♦ Fermecat, fascinat, uluit. – V. orbi. Vezi definitia »

CLORÍT s. m. 1. sare a acidului cloros. 2. silicat natural hidrat de magneziu și fier, verde. (< fr. chlorite) Vezi definitia »

școlit, -ă, școliți, -te adj. 1. temeinic instruit într-un anumit domeniu. 2. care are studii superioare. Vezi definitia »

GRANODIORÍT s.n. Rocă de adâncime, asemănătoare cu granitul, formată din cuarț, feldspat, biotit și amfibol. [Pron. -di-o-. / < fr. granodiorite]. Vezi definitia »

TORÍT s. n. silicat natural de toriu, puternic radioactiv. (< fr. thorite) Vezi definitia »