DISFAZÍE s. f. afazie. (< fr. dysphasie) Vezi definitia »

BOGĂȚÍE, bogății, s. f. 1. Cantitate mare de bunuri materiale. ♦ Obiecte de mare preț; comori. 2. Starea, condiția celui bogat. 3. (Urmat de determinări) Resurse naturale ale solului și ale subsolului (unei țări). ♦ Valori spirituale de care dispune o colectivitate. 4. Cantitate mare și variată (de lucruri concrete sau abstracte); abundență. – Din bogat + suf. -ie. Vezi definitia »

pocitánie (pocitánii), s. f. – Povestire, narațiune, citire. Sl. počitanie, cf. citi, citanie. Sec. XVII, înv. Dicționarele îl confundă adesea cu pocitanie „monstru”. Vezi definitia »

NEGÁȚIE s.f. Negare. ♦ Categorie filozofică care reflectă acțiunea permanentă, complexă de schimbare a calității obiectelor și proceselor în cadrul mișcării universale. ♦ Judecată, propoziție care neagă ceva (declarând nevalabilă legătura dintre mai multe noțiuni). ♦ Semn grafic care arată o negație (în logică sau matematică). ♦ Cuvânt care dă un sens negativ unei propoziții. [Gen. -iei, var. negațiune s.f. / cf. lat. negatio, fr. negation]. Vezi definitia »

SOMESTEZÍE s. f. transmitere a informațiilor senzoriale de la receptorii întregii suprafețe a corpului și de la structurile somatice profunde (mușchi, articulații) la măduva spinării. (< fr. somesthésie) Vezi definitia »