lándră s.f. (reg.) 1. plantă cățărătoare, cu flori purpurii. 2. femeie stricată. Vezi definitia »

MĂ?MBR//U I ĕ n. 1) Parte articulată a corpului uman și al unor animale, care servește la deplasare sau la simțire. ◊ ~ superior mână. ~ inferior picior. 2) Organ genital masculin; penis. /<lat. membrum, fr. membre MĂ?MBR//U II ĩ m. 1) Persoană considerată ca fiind parte componentă a unei comunități. 2) Unitate, organizație sau stat, luat ca parte componentă (a unei organizații, asociații sau alianțe). 3) Parte a unei ecuații sau inegalități matematice. /<lat. membrum, fr. membre Vezi definitia »

TURCOÁZĂ s.f. Fosfat natural hidratat de aluminiu și cupru, mineral colorat în albastru sau în verde, folosit ca piatră semiprețioasă; peruzea. [< fr. turquoise]. Vezi definitia »

PERIÚȚĂ, periuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui perie. ♦ Epitet peiorativ dat unui om lingușitor. 2. (Reg.) Segment al piciorului albinei acoperit cu fire păroase. [Pr.: -ri-u-] – Perie + suf. -uță. Vezi definitia »

CARIATÍDĂ s.f. 1. Fecioară-preoteasă a zeiței Diana. 2. (Arhit.) Statuie reprezentând o femeie care susține o cornișă, o intrare etc., înlocuind o coloană. [Pron. -ri-a-. / < fr. cariatide, cf. it. cariatide, gr. karyatides – femei din Caria]. Vezi definitia »