STÉMĂ, steme, s. f. 1. Semn convențional distinctiv, caracteristic și simbolic, al unei țări, al unui oraș, al unei dinastii etc.; emblemă, blazon. 2. Coroană, diademă. ◊ Expr. A fi cu stemă-n frunte = (despre oameni) a fi (sau a se crede) mai deosebit, mai grozav decât alții. 3. (Înv.) Piatră prețioasă. 4. Semn caracteristic, pată sau smoc de păr (de altă culoare) pe fruntea unor animale. – Din ngr. stémma. Vezi definitia »

AUTOCOMÁNDĂ s.f. Comandă automată. [Cf. fr. autocommande]. Vezi definitia »

ZOOIGIÉNĂ s.f. Igiena animală. [Pron. zo-o-i-. / et. incertă]. Vezi definitia »

MONOACHÉNĂ s.f. Fruct format dintr-o singură achenă. [< fr. mono-akène]. Vezi definitia »

BRICHÉTĂ² s. f. aparat de buzunar pentru aprins țigările. (< fr. briquet) Vezi definitia »