Definita cuvantului elocuțiune
ELOCUȚIÚNE s.f. 1. Fel de exprimare a ideilor, a gândurilor. ♦ (Ret.) Alegerea și dispunerea cuvintelor într-un discurs. 2. Parte a retoricii care tratează problemele de stil. [Pron. -ți-u-. / cf. lat. elocutio, fr. élocution].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu elocuțiune
SPURCĂCIÚNE, spurcăciuni, s. f. 1. Lucru spurcat2 (1), grețos; scârnăvie, murdărie. ♦ Fig. Faptă sau vorbă murdară; trivialitate. 2. Termen de dispreț pentru o ființă respingătoare; p. ext. monstru. – Spurca + suf. -ăciune. Vezi definitia »
PRENOȚIÚNE s.f. (Log.) Prima noțiune, noțiune preliminară. [< fr. prénotion]. Vezi definitia »
EXFOLIAȚIÚNE s.f. v. exfoliație. Vezi definitia »
variațiúne (piesă muzicală) (-ri-a-) s. f., g.-d. art. variațiúnii; pl. variațiúni Vezi definitia »
MISIÚNE s. f. 1. însărcinare, funcție încredințată cuiva; rol, rost, menire. ♦ ~ diplomatică = oficiu sau reprezentanță diplomatică permanentă cu grad de ambasadă sau legație, condusă de un ambasador sau de un nunțiu. 2. delegație trimisă de un stat în străinătate cu un scop determinat. 3. acțiunea de propagare a creștinismului în țările cu o altă religie. (< fr. mission, lat. missio) Vezi definitia »