Definita cuvantului spurcăciune
SPURCĂCIÚNE, spurcăciuni, s. f. 1. Lucru spurcat2 (1), grețos; scârnăvie, murdărie. ♦ Fig. Faptă sau vorbă murdară; trivialitate. 2. Termen de dispreț pentru o ființă respingătoare; p. ext. monstru. – Spurca + suf. -ăciune.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu spurcăciune
INFINITÚDINE s. f. (fil.) însușirea a ceea ce este infinit. (< fr. infinitude) Vezi definitia »
ABSTENȚIÚNE, abstențiuni, s. f. (Rar) Abstinență. [Pr.: -ți-u-] – După fr. abstention. Vezi definitia »
AUCȚIÚNE s. f. vânzare la licitație. (< germ. Auction, lat. auctio) Vezi definitia »
FUNDAȚIÚNE s.f. v. fundație. Vezi definitia »
ÎNTREȚÍNE vb. I. tr. 1. a păstra în stare bună. 2. a alimenta, a susține (arderea). II. tr., refl. a da, a(-și) asigura mijloacele de trai necesare. III. refl. a sta de vorbă cu cineva, a conversa. (după fr. /s'/entretenir) Vezi definitia »