Definita cuvantului elocvență
ELOCVÉNȚĂ s.f. Talent, arta de a vorbi frumos; elocință. ♦ Expresivitate, exprimare sugestivă. [Cf. it. eloquenza, lat. eloquentia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu elocvență
POTÍȘĂ s. f. vas de porțelan chinezesc sau japonez. (< fr. potiche) Vezi definitia »
ARBORICULTÚRĂ s. f. cultura arborilor și a arbuștilor. (< fr. arboriculture) Vezi definitia »
cúcură (-ri), s. f. – Tolbă de săgeți. Ngr. ϰούϰουρον, din lat. cucurum (Philippide, II, 710; REW 4790; DAR), împrumut literar din sec. XVI, fără circulație reală. Cf. alb. kukurë (Meyer 211), bg. kukur (Conev 71), it. còccano (Battisti, II, 991). Vezi definitia »
LUCÁRNĂ s.f. Fereastră mică pe acoperișul unei clădiri, care permite pătrunderea luminii în pod. [< fr. lucarne]. Vezi definitia »
VIFÓRNIȚĂ, vifornițe, s. f. (Pop.) Vifor, furtună, vijelie, viscol. – Vifor + suf. -niță. Vezi definitia »