FUNAMBULÍSM s.n. (Rar) Caracter funambulesc. [Cf. it. funambolismo]. Vezi definitia »

OPORTUNÍSM s. n. Atitudine lipsită de principialitate a unei persoane care, pentru a-și satisface interesele personale, adoptă și aplică, după împrejurări, principii și păreri diferite. – Din rus. opportunizm, fr. opportunisme. Vezi definitia »

SINARMONÍSM s. n. asimilare progresivă a vocalelor dintr-un cuvânt, specifică limbilor turco-tătare. (< fr. synharmonisme) Vezi definitia »

IRAȚIONALÍSM s. n. Concepție filosofică care postulează primatul intuiției, al instinctului, al trăirii, al inconștientului sau al altor facultăți iraționale, asupra rațiunii. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationalisme. Vezi definitia »

QUAKERÍSM s. n. doctrina quakerilor, bazată pe a doua venire a lui Mesia. (< engl. quakerism, fr. quakérisme) Vezi definitia »