BIV adj. invar. (Înv.; urmat de un titlu, de o funcție) Fost. – Din sl. bivŭ. Vezi definitia »

ANTIDEPRESÍV, -Ă adj., s. n. (medicament) contra depresiunii nervoase; antidepresant. (< fr. antidépressif) Vezi definitia »

ASOCIATÍV, -Ă adj. 1. relativ la asociație (3); (despre memorie) evocator de imagini prin asociație (3). 2. (mat.; despre o operație) care, repetată și aplicată unui șir de factori, conduce la același rezultat. (< fr. associatif) Vezi definitia »

CONGESTÍV, -Ă, congestivi, -e adj. Care se referă la o congestie; care provoacă o congestie. – Din fr. congestif. Vezi definitia »

ABLATÍV, ablative, s. n. Caz al declinării în unele limbi, care exprimă despărțirea de un loc, punctul de plecare, instrumentul, cauza sau alt complement circumstanțial. ◊ Ablativ absolut = construcție sintactică specifică limbilor latină și greacă, alcătuită dintr-un substantiv (sau un pronume) și un participiu la cazul ablativ, având rol de propoziție circumstanțială. – Din fr. ablatif, lat. ablativus. Vezi definitia »