REVOLUTÍV, -Ă, revolutivi, -e, adj. Care se referă la mișcarea unui astru. – Din fr. révolutif. Vezi definitia »

ponív, ponívă, adj. 1. (înv. și reg.) chior; miop. 2. (înv.; despre minte, inteligență) cu posibilități limitate, lipsit de agerime, de perspicacitate; redus. Vezi definitia »

Dispozitiv al razboiului de tesut, cu constructie asemanatoare itei, plasat intre asestea si valul cu urzeala, pentru a fixa formarea rostului. Vezi definitia »

CONCESÍV, -Ă adj. care face concesii; îngăduitor. ◊ complement circumstanțial ~ = complement care exprimă concesia sau faptul care ar fi trebuit să împiedice realizarea unei acțiuni; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care corespunde unui complement circumstanțial concesiv; conjuncție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție concesivă. (<fr. concessif, lat. concessivus) Vezi definitia »

INVAZÍV, -Ă adj. (med.) cu caracter de invazie. (< engl. invasive) Vezi definitia »