Definita cuvantului enunțiativ
ENUNȚIATÍV, -Ă adj. Care enunță, care conține o enunțare. ◊ Propoziție enunțiativă (și s.f. ) = propoziție care exprimă o constatare, prezentând o acțiune sau o stare ca reală. [Pron. -ți-a-. / cf. it. enunziativo].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu enunțiativ
SUBSTANTÍV I. s. n. parte de vorbire flexibilă care denumește ființe, lucruri, noțiuni abstracte etc. II. adj. colorant ~ = materie colorantă care vopsește direct fibrele textile (vegetale), fără ajutorul mordanților. (< fr. substantif, lat. substantivum) Vezi definitia »
REVULSÍV, -Ă adj., s. n. (medicament) care provoacă revulsie. (< fr. révulsif) Vezi definitia »
COMIZERATÍV, -Ă adj. compătimitor. (< it. commiserativo) Vezi definitia »
RETROGRESÍV, -Ă adj. Care dă îndărăt; care are o mișcare de retrogresiune. [Cf. fr. rétrogressif]. Vezi definitia »
SOCIOCOGNITÍV, -Ă, sociocognitivi, -e, adj. Referitor la aspectul social al procesului cognitiv. [Pr.: -ci-o-] – Socio[logic] + cognitiv. Vezi definitia »