obiectiv Vezi definitia »

OMISÍV, -Ă adj. Care constituie o omisiune; datorat unei omisiuni. [Cf. it. omissivo]. Vezi definitia »

ADVERSATÍV, -Ă adj. Care exprimă o opoziție. ◊ Propoziție adversativă (și s.f.) = propoziție coordonată care exprimă o opoziție față de coordonata ei; conjuncție adversativă = conjuncție care introduce o propoziție adversativă. [< lat. adversativus, cf. fr. adversatif]. Vezi definitia »

DELIBERATÍV, -Ă, deliberativi, -e, adj. Care deliberează având dreptul de a lua o hotărâre. ◊ Vot deliberativ = vot al cărui rezultat este obligatoriu. – Din fr. délibératif, lat. deliberativus. Vezi definitia »

COERCITÍV, -Ă adj. care constrânge. ♦ câmp ~ = intensitatea câmpului magnetic la care se anulează magnetizația unui corp feromagnetic. (< fr. coercitif) Vezi definitia »