Definita cuvantului enunțiativ
ENUNȚIATÍV, -Ă adj. Care enunță, care conține o enunțare. ◊ Propoziție enunțiativă (și s.f. ) = propoziție care exprimă o constatare, prezentând o acțiune sau o stare ca reală. [Pron. -ți-a-. / cf. it. enunziativo].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu enunțiativ
DEFENSÍV, -Ă, defensivi, -e. adj. Făcut pentru apărare, de apărare, care apără. – Din fr. défensif. Vezi definitia »
BIJECTÍV, -Ă adj. (mat.; despre funcții) în același timp surjectivă și injectivă. (< fr. bijectif) Vezi definitia »
INSTRUCTÍV, -Ă adj. care instruiește; plin de învățăminte. (< fr. instructif) Vezi definitia »
sperma-substantiv comun, genul neutru, pluralul: slubozuri Vezi definitia »
EROZÍV, -Ă, erozivi, -e, adj. Care roade, care are proprietatea de a provoca o eroziune. – Din fr. érosif. Vezi definitia »