priveștí, priveștésc, vb. IV (reg.) 1. (despre lichide) a acoperi, a trece peste, a revărsa peste margini. 2. (despre țesături, materiale textile, obiecte confecționate) a tivi îndoind sau înnădind materialul; a întoarce, a dubla pentru a face o tivitură dublă; a coase două bucăți una peste alta; a însăila; a petrece una peste alta marginile unui obiect de îmbrăcăminte. 3. (despre șindrilă, șiță, scânduri) a fixa, a așeza (parțial) una peste alta într-un anumit fel; (despre bucăți de lemn, grinzi) a suprapune capele pentru a înnădi. 4. (despre obiecte, pereți) a astupa o crăpătură. 5. (în forma: privesti) a umbla încercând să nu fie observat. Vezi definitia »

ti interj. – Exprimă mirarea. – Var. tii. Creație expresivă, cf. hi(j), fi(u), ptiu (după Tiktin, de la uite). Vezi definitia »

AMATI, celebră familie de lutieri din Cremona (sec. 16-17). Nicola A. (1596-1684) a fost maestrul lui A. Stradivari și a lui Guarneri. Vezi definitia »

răpștí (răpștésc, răpștít), vb. – 1. A murmura. – 2. (Refl.) A certa, a mustra. Sl. rŭpŭtati, rŭpŭștą (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 306; Conev 102), cf. ceh. rep(o)tati „a face zgomot”, rus. roptatĭ „a face zgomot”. – Der. răpște, s. f. (înv., ceartă); răpștitor(iu), s. m. (înv., cîrtitor). Vezi definitia »

CESTI, Marco Antonio (Pietro) (1623-1669), cîntăreț și compozitor italian. Peste 100 de opere, cantate, motete. Vezi definitia »